Justificarea proiectului

Justificarea proiectului

Convenţia peisajului adoptată la Florenţa la 20 octombrie 2000 şi ratificată de statul român prin legea nr. 451 din 8 iulie 2002 defineşte peisajul la articolul 1 ca “o parte de teritoriu perceput ca atare de către populaţie, al cărui caracter este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi/sau umani". Ca urmare proiectul propus de noi se integrează într-un context în care interesul european pentru peisaj este imens, atât din partea societăţii civile cât şi a specialiştilor, în special arheologi istorici şi geografi, dar şi arhitecţi, topografi sau operatori turistici.

Preocupările şi atenţia publicului şi specialiştilor sunt determinate de conştientizarea statutului peisajului: atât ca element identitar şi de afirmare a unei comunităţii cât mai ales ca bun cultural comun, ce a fost moştenit şi trebui prezervat pentru o existenţă cât mai îndelungată. În egală măsură peisajul este perceput şi ca o legătură cu trecutul, uneori recent (ex. parcul şi complexul arhitectonic de la Mogoşoaia), alteori îndepărtat (monumentul preistoric Stonehenge, Curtea Veche de la Bucureşti, fortificaţiile medieval din oraşele transilvane sau cetăţile dacice din Munţii Orăştiei). Conştientizarea acestei valori a atras după sine pe de o parte strategii şi politici de conservare, protejare şi valorificare a patrimoniului, dar şi apariţia în ultimii 20 de ani a unei noi arii de cercetare, în care se manifestă atât arheologi cât şi istorici sau arhitecţii.

În România studiile de peisaj sunt inexistente în câmpul ştiinţelor sociale, precum istoria şi arheologia, excepţie făcând doar geografia şi arhitectura, unde peisajul este recunoscut ca un domeniu de cercetare. Din păcate peisajele din România sunt frecvent afectate, modificate sau distruse prin acţiuni directe, uneori ilegale, de demolare ori acţiuni indirecte: alocarea unor finanţări insuficiente pentru conservarea sau punere în valoare, indiferenţa autorităţilor statului sau uneori chiar abandonul sau distrugerea unor monumente componente chiar de către proprietari. Din păcate societatea românească nu este conştientizată prin campanii de comunicare si/sau informare coerentă, ci doar prin ştiri media sau dezbaterii izolate, organizate în general doar ca urmare a dispariţiei unui monument sau concretizării unei noi ameninţări asupra unor locuri cu diferite semnificatii, deci implicit asupra unor peisaje.

După semnarea Convenţiei Peisajului la 20 octombrie 2000 acţiunile culturale europene, ce aveau ca temă centrală studiul şi conservarea peisajului, s-au extins şi amplificat extraordinar de mult. Programul Comisiei Europene, Cultura 2004-2007 şi 2007-2013 a finanţat două proiecte europene, dedicate peisajului. Primul dintre ele, European Landscapes: Past, Present and Future s-a desfăşurat între anii 2004-2007 (http://www.kar.zcu.cz) şi a avut ca scop principal organizarea de cursuri de pregătire pentru studiul peisajelor. Instruirea s-a concentrat asupra tehnicilelor şi metodelor principale de investigare a peisajului arheologic precum GIS, fotografia aerienă, teledetecţia şi analiza spaţială. Cel de al doilea proiect, Archaeological Landscapes (ARCLAND) (www.archaeolandscapes.eu) este încă în desfăşurare (2010-2015) şi a creat o reţea de instituţii europene care să promoveze înţelegerea, conservarea şi valorificarea peisajelor şi a moştenirii arheologice din ţările Europei. De asemenea în fiecare an numărul conferinţelor internaţionale (Berlin, Varşovia, Viena etc) şi al studiilor dedicate peisajelor arheologice sunt din ce în ce mai numeroase în domeniul ştiinţelor sociale, iar printre participanţi se numără cele mai prestigioase instituţii culturale şi de cercetare din Europa. Între iniţiativele europene de studiu a peisajelor, o remarcă special necesită “The Permanent European Conference for the Study of the Rural Landscape" (PECSRL) care este o reţea internaţională a cercetătorilor interesaţi de peisajul european, atât în trecut cât şi în prezent sau viitor (www.pecsrl.org). Conceptul central al acestei reţele este de a relaţiona cercetarea cu politicile şi managementul peisajului. PECSRL este cea mai stabilă reţea europeană dedicată peisajului care activează încă din 1957, când a avut loc prima conferinţă, iar membrii provin din 13 ţări europene. Întâlnirile generale au loc la doi ani, ultima desfăşurându-se în 2012 la Leeuwarden şi Terschelling, în Olanda (www.pecsrl2012.com), iar întâlnirea din 2014 se va desfăşura la Gothenburg şi Mariestad în Suedia (www.pecsrl2014.com).

O altă măsură politică de conservare şi valorificare a peisajului a fost votată în 2007 de către Parlamentul European sub forma directivei INSPIRE (Infrastructure for Spatial Information in the European Community/Infrastructura pentru informaţii spaţiale în Comunitatea Europeană - http://inspire.jrc.ec.europa.eu). Această directivă a Comisiei Europene a fost iniţiată pentru a îmbunătăţi coordonarea la nivel comunitar între autorităţile statelor membre, pentru a suplini lipsa standardelor aferente datelor spaţiale şi pentru a depăşi restricţiile politice privind geo-informaţiile necesare implementării politicilor comunitare din domeniul mediului. Directiva a fost ratificată cu mare întârziere de România, abia în 2010 (http://lege5.ro), iar statul roman s-a obligat să înregistreze într-o formă standardizată zonele şi ariile protejate, atât naturale cât şi antropice, precum şi siturile şi peisajele arheologice sau monumentele istorice. Deci încă o dată legislaţia europeană sprijină analiza, conservarea şi valorificarea peisajului şi oblică autorităţile centrale ale diverselor ţări membre să adere la această misiune.

Acasa

Despre proiect

Resurse și proiecte

Concept

Peisaje

Harta

joomla site stats